Compitum

Isidor de Sevilla, Etimologii XIII-XIV. Ediție bilingvă. Traducere din limba latină, studiu introductiv, cronologie și note de Anca Crivăț, Iaşi, 2025.

Éditeur : Polirom
Collection : Biblioteca medievală
272 pages
ISBN : 978-630-344-107-8
44,95 lei

Una dintre cele mai răspândite cărți ale Evului Mediu apusean, nelipsită din bibliotecile importante ale epocii și imprimată încă de la începuturile erei tiparului, Etimologiile lui Isidor de Sevilla (c. 560-636) constituie enciclopedia fără de care cu greu poate fi analizată și înțeleasă cultura medievală. Cartea a XIII-a și cartea a XIV-a, dedicate cosmologiei și geografiei, sintetizează cunoștințele științifice ale Antichității clasice și târzii regândite din perspectivă creștină. Nu citim însă doar despre forma și alcătuirea universului și ale Pământului situat în centrul acestuia, nu aflăm doar cum arăta harta cerului și a lumii locuite de om, ci și, în paralel, cum li s-au pus nume tuturor acestora și cum toate au fost înțelese grație acelor nume. Ne putem întreba dacă mai are sens lectura unor astfel de cărți în era supertehnologiei. Un răspuns afirmativ ar putea fi justificat prin argumentul „arheologiei culturale” – ca să știm cum au gândit cei dinaintea noastră. Dar poate că e mai important să le citim pentru a regăsi unul dintre pasionantele episoade ale efortului de a ne cunoaște propria lume și de a da o interpretare acestei cunoașteri.

Source : Polirom

Maud Pfaff-Reydellet, Le Bestiaire des poètes. La mise en scène de l'animal chez Lucrèce, Virgile et Ovide, Paris, 2025.

Éditeur : Sorbonne université Presses
Collection : Rome et ses renaissances
544 pages
ISBN : 9791023140033
26 €

Quand ils évoquent la nature et la place de l'homme en son sein, Lucrèce, Virgile et Ovide font la part belle aux animaux, tantôt décrits comme des individus, tantôt énumérés dans des listes. Ils s'inspirent de modèles grecs, tant pour les savoirs zoologiques issus de philosophes comme Empédocle, Platon et Aristote, que pour l'héritage littéraire des comparaisons homériques, des épigrammes hellénistiques et des fables ésopiques. En combinant ces différents types de discours sur les bêtes, les poètes latins renouvellent la perception de l'animal et de ses relations avec l'homme. Ils opèrent ainsi une mise en images des savoirs grecs, qui se cristallisent chez eux dans des exemples concrets.